De ce în 1969 s-a putut, iar astăzi nu? De ce n-au mai mers oamenii pe Lună?

02 Mar 2019 | scris de Cristian Coperschi

”Un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru omenire” - anul acesta se împlinesc, pe 21 iulie, 50 de ani de când Neil Armstrong rostea aceste cuvinte, pe Lună, fiind primul pământean care a pășit vreodată pe alt corp ceresc în afara Pământului.

  • De ce în 1969 s-a putut, iar astăzi nu? De ce n-au mai mers oamenii pe Lună?

Doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, astronauţi în cadrul programului Apollo și doar jumătate dinre ei ei au și călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt sunt cei din urmă care și-au înscris numele în acest club select.

Întrebarea care îi macină deopotrivă pe adepții teoriilor conspiraționiste, dar și pe pragmatici, este de ce nu a fost continuată această operațiune de explorare a Lunii, în condițiile în care saltul tehnologic de la nivelul din anii '60 ai secolului trecut este absolut uriaș. 

Să vedem ce spune istoria... Proiectul american de cucerire a Lunii a demarat în plin Război Rece, la inițiativa președintelui John F. Kennedy, care, pe 25 mai 1961, într-un discurs susținut în faţa Congresului anunţa un nou țel ambițios al confruntării cu sovieticii - trimiterea unui american pe Lună până la finalul deceniului.

Proiectul a părut nebunesc, dar a fost o reacție firească prin care se încerca să se răspundă presiunii pe care Uniunea Sovietică o punea, în confruntarea ideologică, asupra americanilor, prin obţinerea a două victorii imense în ceeea ce era definit ca fiind ”cursa spaţială”: lansarea primului satelit artificial în spaţiu în 1957 (Sputnik 1), și mai cu seamă, pe 12 aprilie 1961, atunci când Iuri Gagarin a devenit primul om în spaţiu.

La numai o săptămână după reuşita lui Iuri Gagarin, preşedintele Kennedy i-a cerut vicepreşedintelui Lyndon B. Johnson să studieze programul spaţial american pentru a identifica zonele în care NASA putea depăşi URSS-ul. Kennedy avea nevoie de un succes pentru a recupera terenul pierdut în faţa sovieticilor, oferindu-le cetăţenilor americani confirmarea că SUA nu-şi pierduseră supremaţia în faţa comunismului.

Johnson este cel care i-a recomandat lui Kennedy să demareze proiectul privind cucerirea, în premieră, a Lunii, un obiectiv extrem de important, care ar fi permis NASA să recupereze terenul pierdut în fața sovieticilor.

NASA a depus eforturi extraordinare de-a lungul acelui deceniu pentru atingerea obiectivului stabilit de Kennedy, iar costurile au fost extraordinare.

Programul Apollo reprezintă cea mai mare mobilizare de resurse pe timp de pace din istoria omenirii, în care SUA a investit 24 de miliarde de dolari. În perioada sa de vârf, în programul Apollo erau implicaţi 400.000 de oameni și avea susţinerea a 20.000 de companii industriale şi universităţi din SUA.

În ciuda a numeroase piedici, printre care şi eșecul misiunii Apollo 1, care a dus la moartea într-un incendiu a astronauţilor ce formau echipajul,  SUA au reuşit să trimită primii oameni pe Lună în termenul pe care îl stabilise Kennedy.

La 30 de luni de la incendiul fatal pentru Apollo 1, pe 16 iulie 1969, o rachetă Saturn V s-a ridicat de la sol purtând primii oameni ce aveau să ajungă pe alt corp ceresc. Trei zile mai târziu, cei trei membri ai echipajului Apollo 11 au ajuns la destinaţie: Luna.

Pe 20 iulie 1969, ora 20:18 GMT, o navetă în care se aflau Neil Armstrong şi Buzz Aldrin a aselenizat, iar pe 21 iulie 1969, la ora 02:56, Neil Armstrong a devenit primul om care a păşit pe lună şi a rostit celebra sa frază.

Cei doi astronauţi au revenit cu succes pe orbita lunară, unde erau aşteptaţi într-o navetă spaţială de cel de-al treilea membru al echipajului, Michael Collins, şi au revenit teferi pe Pământ pe 24 iulie.

După Apollo 11 au urmat alte cinci misiuni care au purtat cu succes oameni pe Lună, ultima dintre ele având loc în decembrie 1972. Aceste șase zboruri spaţiale desfăşurate într-o perioadă de doar patru ani reprezintă singurele momente în care omenirea, prin 12 reprezentanţi, a ajuns pe un alt corp ceresc.

Văzut ca un capriciu sau ca pe o vanitate politică într-un moment de slăbiciune al americanilor în timpul conflicutului ce împărțea lumea în două, proiectul americanilor s-a sfârșit odată cu cel care îl inițiase și îl propulsase, John F. Kennedy, asasinat în 1963, la Dallas.

Președintele Nixon a decis în 1972 să oprească Programul Apollo, din cauza cheltuielilor mult prea mari -  acesta consumând, anual cam 4-4, 5 % din bugetul federal. Comparativ, astăzi, NASA primește mai puțin de 5%. 

Așadar, costurile mari ale programului Apollo și lipsa de motivație directă, așa cum a reprezentat-o cursa înarmărilor din vremea Războiului Rece. fac ca ideea de a păși din nou pe Lună să fie una îndepărtată. Există voci care vorbesc despre lucrurile ”ascunse” marelui public de către NASA și de guvernul federal, aspecte găsite în aceste voiaje: existența extratereștrilor sau că și altcineva ar mai fi pe Lună.

NASA încearcă să pregătească nu doar o revenire pe Lună, depășind banalitatea unui gest ca înfigerea unui steag american, ci un program care să susțină viața câtorva oameni acolo pentru câteva luni - -Constellation. Cu siguranță termenul inițial al începerii acestui proiect, 2020, va fi depășit, tocmai din cauza bugetului cu mult mai mic decât cel alocat programului Apollo

La orizont au apărut tot felul de inițiative private, gata să ducă nu astronauți, ci chiar oameni obișnuiți în apropierea Lunii. Una dintre cele mai cunoscute este Excalibur Almaz, o companie care beneficiază de experienţa consultantului Valeri Tokarev, un fost cosmonaut sovietic care a călătorit de două ori în spaţiu.

Compania intenţionează să folosească vehicule spaţiale sovietice ce au fost supuse unui proces de modernizare pentru a efectua călătorii spre Lună. Şeful Excalibur Almaz, Art Dula, afirmă că utilizarea celor 6 vehicule sovietice (dintre care 4 navete reutilizabile şi două staţii spaţiale) va economisi două miliarde de dolari din bugetul companiei faţă de varianta dezvoltării altor tehnologii.

Chiar şi aşa, călătoria spre Lună nu va fi ieftină, costul ei ridicându-se la 150 de milioane de dolari de persoană conform declaraţilor oficialilor companiei. De asemenea, cei ce vor dori să pornească în expediţie spre Lună vor urma un curs de pregătire de 6 luni. Până acum în spațiu au mers peste 500 de persoane, însă până la Lună nu a ajuns nimeni.

La orizont, în schimb, în ultimii 15 ani s-a ivit un nou actor dispus să investească masiv într-un program spațial: China, și motivul este același, dorința de afirmare. În 2007 Mike Griffin, șeful agenției spațiale a făcut o declaraţie surprinzătoare: ”China va fi ţara care va duce la revenirea oamenilor pe Lună, iar americanilor nu le va plăcea acest lucru”.

Lucrurile par să se confirme pentru că în ultima perioadă  chinezii au început să obțină și roade ale investițiilor lor: prima femeie în spațiu-Liu Yang, în vârstă de 33 ani, numeroase ieșiri ale astronauților săi în spațiul cosmic și explorarea feței nevăzute a Lunii.

SHARE