Dr. Simona Tivadar: ‘O dietă keto NU poate fi stil de viață!’

28 Mai 2019

Foarte la moda in ultima perioada a devenit dieta ketogenica, cea in care nutritionistii iti recomanda sa mananci multe lipide, respectiv grasimi. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutritie si boli metabolice, scrie in stilu-I plin de umor,  de ce dietele care se bazeaza pe acest principiu nu pot deveni un mod de viata.

  • Dr. Simona Tivadar: ‘O dietă keto NU poate fi stil de viață!’

“[…]Omul e o mașinărie care funcționează cu glucoză și oxigen. Ardem glucoză in fiecare celulă ca să obținem energie (adica ATP, nu cheful de a face ceva). Deșeurile acestei arderi sunt apa, bioxidul de carbon- zis codoi - și niște radicali liberi de oxigen care ne omoară, că ce să vezi, viața creează moarte, în ciuda faptului că aceste deșeuri nu sunt toxine și organismul nostru le refolosește (de exemplu, radicalii liberi sunt utilizați în procesele imunitare, dar asta e din alt film).

Când nu avem glucoză, întâi utilizăm drept combustibil propria noastră masă musculară și abia apoi grăsimea- pe care organismul o apară cu îndârjire, fiindcă am trăit mai ales în peșteri și am muncit cu mușchii, ceea ce se vede și azi, la diverse summit-uri de cartier la care lipsa creierului e năucitoare.

Atunci când ardem grăsime (proprie sau provenită din alimente) deșeurile rezultate sunt corpii cetonici, deșeuri pe care organismul le reutilizează- inclusiv drept combustibil. 

Dacă scrieți sub formă de reacții chimice științific vulgarizate, va fi mai clar (sau nu):
Glucoză +O2==ATP + H20+CO2 + O-
Grăsime +O2== ATP + corpi cetonici 

De aici rezultă chimia obligatorie a unei cure de slăbire: mâncarea trebuie să conțină glucide puține (inclusiv din fructe), proteine multe (ca să protejeze masa musculară) și lipide moderat (explic imediat). Respectând această chimie, se fac meniuri mai mult sau mai puțin spectaculoase și răspândite în publicul larg ca diete-minune, dieta-lui-X sau foametea-lui-Y.

Orice dietă în care nu îți distrugi prea mult din masa musculară, ci topești grăsime, este ketogenică (generează corpi cetonici).

Dietele numite popular "keto" sunt meniuri cu foarte puține glucide, multe proteine și exagerat de multe lipide. Și ce dacă? Noi slăbim, nu gândim! Păi ia să ne și gândim puțin: cum ajung lipidele alea din stomacul nostru (sau din celulele grase) în toate celulele corpului? Pe șosea? Prin concurs? (asta chiar nu e posibil în România!). Nu. Prin artere. Prin artere circulă de la absorbție până la ficat, tot prin artere de la ficat la mușchi, unde sunt arse. Și, ce să vezi, prea multe grăsimi care circulă prin artere au prostul obicei să se plictisească pe drum și să se depună pe pereții arterelor, fiind un frumos început de infarct, accident vascular sau Alzheimer.

De aici dezavantajele dietelor keto: nu pot fi ținute timp indelungat fiindcă sunt foarte aterogene. O dietă keto NU poate fi stil de viață! Am ieșit din peșteri cu burta plină de friptură ca să căutăm un fruct, ba chiar ne-am otrăvit mâncând tot felul de buruieni și boabe în căutarea glucozei. Am practicat agricultura ca să ne bucurăm de glucidele din cereale. Și când am produs zahăr în cantități industriale, ne-am crezut în Paradis.

În plus, cantități mari de acizi grași liberi sunt nocive pentru membrana mitocondriilor (acele organite celulare care reprezintă uzina în care se produce energia celulelor), ceea ce duce la moarte celulară extinsă cu consecințe încă necunoscute, că știința nu a ajuns la capătul cunoașterii și proba timpului (uneori generații) nu ne este întotdeauna accesibilă.

Ca să nu mai zic că nu suntem toți eschimoși și nu avem bagajul enzimatic necesar pentru a prelucra grăsimi cu nemiluita.

Orice cură de slăbire e percepută ca o agresiune de către organismul uman, fiindcă sute de mii de ani am trăit cu foametea în curte și corpul nostru are toate mecanismele de apărare împotriva arderii grăsimii, dar nici unul de protecție impotriva acumulării de grăsime. 

Ultimele zeci de ani, în care hrana a devenit accesibilă pe jumătate din planetă și progresul tehnologic a permis scăderea efortului fizic cotidian, au generat o creștere explozivă a obezității. Obezitatea e o boală (conform clasificării criminalilor de la OMS și criminalilor de doctori) și se tratează la medic.

 O dietă, chiar corect făcută, nu rezolvă boala: e necesară schimbarea stilului de viață, prevenirea complicațiilor derivate, sfat genetic (și nu analize genetice de obezitate - țepe scumpe care nu rezolvă și nu elucidează nimic) etc. O cură de slăbire înseamnă o școală de nutriție și stil de viață- făcută de cineva care a învățat anatomie, fiziologie, fiziopatologie și biochimie, nu de orice habarnist care a slăbit 5 sau 25 de kilograme. O cură de slăbire se face cu obiectivul sănătății pe termen lung și cu responsabilitate. 

Exact ca o guvernare.

ATP= ADENOZINTRIFOSFAT. Iartă-mă, Veoriko, n-am vrut! Dar nah, cere publicul!”, a scris doctor Simona Tivadar.

SHARE