Misteriosul Rasputin, sfânt sau un impostor, la umbra ultimului Țar al Rusiei?

21 Ian 2019

Apărut parcă din senin, un bărbat care se declara preacuvios a reuşit să aibă o influenţă ciudată asupra cuplului imperial al Rusiei în anii premergători primului război mondial. Era capacitatea să de a vindecă aceea a unui sfânt sau era un şarlatan şi un impostor? 

  • Misteriosul Rasputin, sfânt sau un impostor, la umbra ultimului Țar al Rusiei?

Apărut parcă din senin, un bărbat care se declara preacuvios a reuşit să aibă o influenţă ciudată asupra cuplului imperial al Rusiei, în anii premergători primului război mondial. Era capacitatea să de a vindecă aceea a unui sfânt - sau era un şarlatan şi un impostor?

Teamă şi neliniştea domnesc la palatul de la Tarskoe Selo, reşedinţa imperială din apropierea capitalei ruse, Sankt-Petersburg. Ţareviciul Alexei, în vârstă de nici trei ani, a căzut în timp ce se juca şi acum suferă cumplit din cauza hematoamelor de sub pielea palidă, semnalând o hemoragie internă care îi pune viaţă în pericol.

Băiatul are hemofilie, afecţiune care împiedică coagularea sângelui şi pe care a moştenit-o de la mama să, ţărînă Alexandra; chiar şi cea mai mică rana îi poate provoca o sângerare incontrolabilă. Cum medicii de la Curte erau neputincioşi, Alexandra şi soţul ei, ţarul Nicolae al ÎI-lea, se rugau la căpătâiul copilului în acea noapte de iulie a anului 1907 şi aşteptau un musafir secret. 

Cu doi ani în urmă, Grigori Eftimovici le fusese prezentat de către marile ducese Milita şi Anastasia. Potrivit celor două femei, care erau verişoare prin alianţa ale lui Nicolae, Grigori avea misterioase puteri tămăduitoare. La îndemnul lor, cuplul imperial îl chemase la palat, având grijă că sosirea lui să nu fie observată de gărzile palatului.

La miezul nopţii, bărbatul care arată că un sălbatic, cu părul negru uşor încărunţit şi o barbă încâlcită, a intrat în dormitorul ţareviciului. Grigori a îngenuncheat şi s-a rugat în faţă unei icoane. Când s-a ridicat, a făcut semnul crucii deasupra ţareviciului, şi-a pus palmă aspră pe fruntea fierbinte a băiatului şi a spus cu un glas apăsat şi melodios: "Nu te teme, Alexei, acum totul va fi bine. Mâine vei fi iar sănătos". "Credeţi în puterea rugăciunii mele", le-a spus Grigori părinţilor îngrijoraţi, "şi fiul vostru va trăi". Alexei s-a făcut bine. 

Practic, nu se ştie nimic despre viaţă lui Grigori Eftimovici înainte de vremea lui la Sankt-Petersburg, la sfârşitul anului 1903. La acea dată, avea între 33 şi 40 de ani, era fiul unui ţăran siberian, iar în sat i se spunea Rasputin, ceea ce în rusă înseamnă "destrăbălat". Era vestit pentru beţii, încăierări şi petreceri cu femei de moravuri uşoare. Dar la un moment dat, a trăit câteva luni într-o mănăstire din zona şi, după această experienţă, şi-a asumat identitatea de stareţ. 

Suspectul stareţ a venit pentru prima oară la Sankt-Petersburg în 1903 şi s-a prezentat părintelui Ioan din Kronstadt, cel mai respectat cleric din oraş, drept un păcătos pocăit. Părintele Ioan şi alţi preoţi au fost impresionaţi de umilinţă şi sinceritatea lui Rasputin, că şi de calitatea să de predicator. Toţi cei care îl cunoscuseră pe Rasputin îşi aminteau de ochii lui. Prinţul Iusupov, cu care Rasputin a avut întâlnirea fatală, şi-i aminteşte că fiind "strălucitori, emanând raze fosforescente".

O tânăra pe care acesta încercase să o seducă îşi amintea cât de îngrozită a fost văzându-l pe bărbatul acela "misterios, viclean şi desfrânat" care o privea cu nişte ochi ce i se păruseră la început că iradiază doar bunătate şi blândeţe. Rasputin, un amestec de senzualitate brutală şi cucernicie molipsitoare, era adorat de doamnele de la Curte. După vizită nocturnă la palatul ţareviciului, cea mai mare adoratoare a să a devenit Alexandra. 

Ceea ce îi plăcea Alexandrei îi plăcea şi devotatului şi abulicului ei soţ. La început apelând la Rasputin doar pentru capacitatea lui misterioasă de a le salva fiul, Nicolae şi Alexandra au început curând să îi ceară sfatul şi în probleme de stat. Când scandalul provocat de influenţă lui asupra cuplului imperial nu a mai putut fi împiedicat, rudele apropiate l-au convins pe Nicolae să îl alunge pe Rasputin din capitală. Dar exilul n-a durat mult. 

Sfaturile date de Rasputin ţarului, cu privire la implicarea Rusiei în primul război mondial, a fost picătură care a umplut paharul. Un grup de nobili au decis să scape Rusia de călugărul nelegiuit. În fruntea conspiratorilor se află prinţul Feliks Iusupov, de 29 de ani, moştenitorul celei mai mari averi din Rusia. La sfârşitul lunii decembrie 1916, Iusupov l-a invitat pe Rasputin la palatul sau, la un supeu după miezul nopţii. 

Stareţul, de obicei şleampăt, s-a spălat cu săpun ieftin şi s-a îmbrăcat pentru acest eveniment cu o cămaşă de mătase brodată şi pantaloni de catifea. Dar, cum a ajuns la palatul lui Iusupov, prinţul l-a dus într-o încăpere de la subsol. La etaj, patru conspiratori foloseau un fonograf pentru a simula gălăgia unei petreceri. În timp ce aşteptau, prinţul Feliks i-a oferit stareţului prăjituri cu crema în care se pusese cianură şi vin tot otrăvit. Spre uimirea şi groază prinţului, Rasputin nu avea nimic, deşi dozele de otravă ar fi fost suficiente pentru a ucide chiar mai mulţi oameni. 

După două ore şi jumătate, prinţul s-a scuzat că vrea să vadă ce se întâmplă la "petrecerea" de la etaj. După ce s-a sfătuit cu ceilalţi conspiratori, Iusupov a revenit având asupra să un pistol. Făcându-l pe Rasputin să privească spre un crucifix de pe perete, prinţul i-a cerut să spună o rugăciune şi apoi l-a împuşcat în spate. Când Rasputin s-a prăbuşit peste o blană de urs de pe podea, ceilalţi conspiratori au năvălit în camera. Unul dintre ei, medic, l-a declarat mort. 

În momentul în care asasinii se felicitau, stareţul a deschis ochii, a sărit în picioare, a fugit pe scări în sus, apoi în curte. Dar înainte să ajungă la poartă, un alt conspirator a tras asupra lui, împuşcându-l încă o dată în spate, dar şi în cap. Iusupov a lovit cu o bată corpul căzut la pământ, până nu a mai văzut nici un semn de viaţă. Înfăşurat într-o pânză şi legat cu frânghii, cadavrul lui Rasputin a fost aruncat printr-o copcă în apele îngheţate ale Nevei. După trei zile, când corpul a fost scos din apă, plămânii lui Rasputin erau plini de apă; când fusese aruncat în fluviu, era încă viu. 

Dar Rasputin a avut ultimul cuvânt. Cu o luna înainte, el îi scrisese Alexandrei prezicând că nimeni din familia ei nu va supravieţui morţii lui mai mult de doi ani. În martie 1917, când războiul se desfăşura în defavoarea Rusiei, Nicolae al ÎI-lea a fost obligat să abdice. După 16 luni s-a anunţat că Nicolae, Alexandra, Alexei şi cele patru surori ale sale au fost asasinaţi de bolşevici, care preluaseră puterea în Rusia.

SHARE