‘Pentru sufletul bunicii mele...’. Poveste de Crăciun, dintr-un magazin de pâine, care a înduioșat internetul

27 Dec 2018 | scris de Medeea Moldovan

O întâmplare despre adevaratul spirit al Crăciunului a fost povestită de un timișorean pe Facebook. provocând emoții celor care au citit-o. O întâmplare dintr-un magazin de pâine din Timișoara.

  • ‘Pentru sufletul bunicii mele...’. Poveste de Crăciun, dintr-un magazin de pâine, care a înduioșat internetul

"Azi, la magazinul de pâine.

În faţa mea, o bătrânică îmbrăcată tare ponosit scoate cu mâini tremurânde, cu degete îngheţate, un portmoneu învechit, în care se zăresc câteva bancnote de 10 lei – puţine! şi câteva de 1 leu – ceva mai multe. Scoate dintr-un buzunăraş ascuns câteva monede. Le numără cu grijă, de câteva ori, cu aceleaşi degete tremurânde, îmbătrânite de atâţia ani de muncă, de jertfe, de chinuri, de suferinţă, de lacrimi, de boli. De prea puţine bucurii. 

Cere o pâine. Dă să o plătească, însă vânzătoarea îi spune că a trecut Moş Crăciun pe acolo, lăsând în dar pâini pentru toţi bătrânii. Bătrânica face ochii mari, însă adaugă repede, îndreptându-şi spatele şi rostind răspicat: "Îţi mulţumesc, mamă, dar am bani de o pâine!”. 

Vorbeşte cu demnitatea unui Brâncoveanu. 
Vânzătoarea insistă, spunându-i că un tânăr a trecut şi a lăsat bani pentru toţi bătrânii ce vin să cumpere pâine, întru pomenirea bunicii lui. "Bodgaproste atunci, maică!”. "Să fie primit!”, zâmbeşte vânzătoarea.

Bătrânica îşi şterge pe furiş o lacrimă, îşi face o cruce şi iese în frig, cu inima încălzită de "pâinea cea de toate zilele”, primită în dar spre pomenirea celor ce s-au dus… dar nu au plecat din sufletul nostru.

Chiar în timp ce îmi cumpăr pâinea, apare un barbat grăbit, coborât parcă dintr-un film. Înalt, frumos, îmbrăcat impecabil, cu un zâmbet ce ar putea topi toată Antarctica, se apleacă peste tejghea, împrăştiind în jur un parfum discret şi îi întinde vânzătoarei o bancnotă: "Pentru mâine. Vă pup, vă iubesc, Doamne ajută!”.

Vânzătoarea îl priveşte plecând în grabă, urcându-se în maşina lui cea luxoasă. Nu mă mai vede, nu mai aude, rămâne pierdută, topită, cu un zâmbet larg… Apoi se închină în grabă şi spune şoptit, cu ochii în lacrimi: "Să-i dea Dumnezeu sănătate!”.

Magazinul cel mic de pâine s-a umplut deodată de lumină şi de căldură. 
Asta-i Craciunul minunat”

Bravo…binefacatorule si promit ca nu-ti dezvalui numele pentru ca stiu ca nu de asta faci aceste gesturi …..”, a scris Waldemar Murgu, pe Facebook.

SHARE