Țiriac, la 80 de ani: Ilie a dormit cu mine în pat mai mult decât cu cele cinci neveste. Aşa era pe atunci, nu aveam bani, dar nu regretăm nimic

09 Mai 2019

Ion Țiriac împlinește 80 de ani. Cu o precizie matematică, pe repede-înainte, Țiriac a rememorat în cadrul unui interviu acordat cotidianului Libertatea, pașii făcuți în viață, uneori din întâmplare, care l-au purtat de la copilul orfan de tată, din Brașov, la personajul extrem de influent în lumea afacerilor.

  • Țiriac, la 80 de ani: Ilie a dormit cu mine în pat mai mult decât cu cele cinci neveste. Aşa era pe atunci, nu aveam bani, dar nu regretăm nimic

Ziua în care a început cu adevărat legătura sa cu tenisul, o vede ca şi cum s-a petrecut ieri. ”Aveam 15 ani fără patru zile, iar întâmplarea e comică. Mă antrenam la baza «Olimpia» din Braşov la ping-pong, pe două mese. Eram printre cei mai buni juniori din ţară. Boierii se ocupau cu tenisul de câmp. Şi am mers acolo într-o dimineaţă, pe la ora şase, să le strâng mingile, pentru 25 de bani. (...)

Nu i-a venit partenerul unui doctor, mi-a dat o rachetă şi mi-a propus să jucăm un set. M-a întrebat, după scurt timp, de cât timp mă ocup cu tenisul. «De vreo cinci minute», i-am răspuns. Omul nu prea putea să fugă. Avea burtă. Eu eram însă ca un iepuraş, aveam vreo 70 de kilograme şi muşchi deloc, decât nişte «sfori», lucru care a rămas mereu valabil. Îmi lua un punct o dată la o săptămână. L-am bătut, dar s-a supărat aşa rău încât m-a chemat şi a doua zi pentru revanşă. Cam aşa am început să joc tenis.(...)

Ţineam racheta de la jumătatea mânerului, ca la ping-pong aproape. Dar după câteva zile de când am început să joc, m-a văzut unul şi m-a întrebat de ce ţin o ţin aşa. «Păi, cum s-o ţin?! Eu joc ping-pong, nu tenis, doar că aici e un teren puţin mai mare!». Dar m-a corectat”. 

Ţiriac a rememorat și relaţia specială cu fraţii Costică și Ilie Năstase, pe care i-a cunoscut la sfârşitul anilor 50.

”Costică îmi era foarte apropiat, iar Ilie se juca printre picioarele noastre”. (...)

Am avut, la un moment dat, un turneu în Egipt, la care Ilie a jucat efectiv desculţ, pe zgură. A fost anul în care am bătut cam pe toată lumea, inclusiv pe Neale Fraser, care era numărul unu în lume, dar am ajuns în finală cu răni la picioare. Şi eu, şi Ilie foloseam nişte pantofi de tenis chinezeşti, pe care, ca să-i facem mai moi şi să dureze mai mult, îi duceam la vulcanizare şi-i puneam pe ăia să ne lipească pe interior nişte bucăţi de cauciuc, pe care le tăiam de la biciclete. Altă eră, altă viaţă. (...)

”Jucam mereu ba table, ba altceva şi făceam pariuri. Ilie pierdea mereu, nu ştiu de ce. La fel frati-su, Costică. Pe Costică l-am făcut să şi sară în apă de la trambulina de zece metri, deşi habar n-avea să înoate. S-a întâmplat la Sibiu. Zice: «Băi, Ţiriac, eu sar, dar să mă scoţi dracu afară, să nu mă înec». N-am apucat să răspund, că el deja sărise şi aşa şi-a şters datoria de la pariul pierdut. (...)

”Eram cu Ilie la un turneu în India, unde jucam în oraşe mai mici şi pe la 4-5 dimineaţa. Stăteam ori la secţia de poliţie, ori la palatul vreunui maharajah, unde erau peste o sută de camere şi te rătăceai. Acolo a pierdut un pariu Ilie al meu şi-i zic: «Uite, vezi dealul ăla de acolo? Dacă te dezbraci complet, fugi până în vârf şi te întorci, ştergem datoria».

N-am terminat de zis, Ilie s-a dezbrăcat şi a apucat-o la fugă pe deal. Pe traseu, s-a întâlnit însă cu o familie de indieni, care l-au văzut aşa mai alb şi s-au speriat. Gol fiind, Ilie i-a salutat şi a rupt-o înapoi la vale ca să-şi ia înapoi hainele. Ăsta era Ilie! Când juca el, veneau să-l vadă 20.000 de oameni: 10.000 să-l huiduie, 10.000 să-l aplaude. (..)

A spus şi Ilie că a dormit în pat mai mult cu mine decât cu cele cinci neveste. Aşa era pe atunci, nu aveam bani să luăm două camere. Dar nu regretăm nimic.”

SHARE