Elisa Leonida Zamfirescu, cea care a înfrânt prejudecata că locul femeii este la cratiță

10 Noi 2018 | scris de Ioana Constantinescu

Google o omagiază astăzi, la 131 de ani de la naștere, pe Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume.

  • Elisa Leonida Zamfirescu, cea care a înfrânt prejudecata că locul femeii este la cratiță

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali cu 11 copii.

Ea a studiat şcoala primară la Galaţi, apoi la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând bacalaureatul la secţia reală a Liceului ”Mihai Viteazul”.

După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. Cum şi la celelalte şcoli tehnice din România a primit acelaşi răspuns, a ajuns la concluzia, după cum avea să consemneze în jurnalul său că în România se crede că ”locul femeilor este la cratiţă!”.

Fără alternativî, dar cu convingerea că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenind prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

După cum avea să scrie Elisa Leonida în jurnalul ei, la cererea de înscriere, decanul Hoffman s-a lăsat convins cu greu, invocând ca argument chemarea esenţială a femeii, cei trei ”K” - Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucătăria).

În timpul studiilor, același decan, dar şi alţi profesori, în timpul studiilor şi în laboratoare, o ocoleau, ignorându-i prezenţa.

În 1912 a absolvit cu calificativul “bine”, stârnind admiraţia decanului, şi devenind oficial prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie.

Deşi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a întors în ţară, aşa cum făceau cei mai mulţi dintre tinerii români care studiau în străinătate. A reuşit, cu greu, să obţină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucureşti.

La puțin timp de la absolvire, a început Primul Război Mondial. Cu riscul vieţii, Elena Leonida merge pe linia frontului, unde desfăşoară o intensă activitate în cadrul organizaţiei ”Crucea Roşie“, ajutând la alinarea suferinţelor soldaţilor răniţi. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti. Pentru activitatea sanitară, a fost decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Pe front și-a întâlnit și viitorul său soţ, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, inginerul Constantin Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, la Ghidigeni, în 1918. La nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.

A devenit mama a două fete, care ulterior au devenit una profesoară şi alta ingineră.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.

A încetat din viaţă la 25 noiembrie 1973, la vârsta de 86 de ani.

SHARE