Cu drag, de la o româncă ce a urât România până să cunoască viața din Anglia

20 Feb 2019 | scris de Camelia Dobrescu

E un punct de vedere, dintr-o anumită perspectivă, în care nostalgia și dorul își au partea lor de vină. Nu vă grăbiți să o criticați, nici să o lăudați, fiecare dintre noi trece prin asfel de momente, în care e puțin nesigur de corectitudinea deciziilor luate...

  • Cu drag, de la o româncă ce a urât România până să cunoască viața din Anglia

__________________________

“Dragii mei, eu nu am să mă lansez în contradicţiile şi dezbaterea asta care este şi va fi interminabilă din câte îmi pot da seama, pe tema scrisorii studentei române în Anglia, dar am ceva de adăugat la ceea ce această fată a scris.

Ţin să menţionez că nu sunt o fanatică a religiei, sunt o persona care se bazează în mod regulat pe ştiinţă pentru a explică anumite incidente şi lucruri, dar un aspect pe care l-am învăţat de la bunicii şi părinţii mei şi de la comportamentul celor din jurul meu din România este bunătatea şi credinţă că dacă faci ceva bun, favorul ţi se va întoarce. 

Locuiesc în Anglia de 4 ani, am făcut aici o facultate,un master şi am început o carieră. Dar ieri am fost scârbită până la refuz de incapacitatea englezilor de a fi oameni.

O comunitate de români din Southampton s-a adunat cu mic, cu mare, pe Facebook să ofere donații de sânge, bani, canapeaua din sufragerie, etc. pentru alți români într-o situaţie nefastă. 

Ce au primit înapoi? Refuzul şi batjocură englezilor şi replică: De ce ai ajută dacă nici nu ştii cine e persoană pentru care suni. O amică a fost întâmpinată de întrebarea ironică ‘În calitate de ce suni tu aici?’ iar ea a dat un răspuns edificator pentru modul în care gândesc românii cu principii şi educaţie: ‘În calitate de OM’. 

Asta au uitat englezii să fie, oameni. Dacă te întreabă pe stradă în mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau să asculte dacă le răspunzi că eşti pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat şi care în fiecare zi te-au sufocat cu complimente şi atenţie, nu te mai salută pe stradă la 2 zile după ce ai terminat contractul de muncă. 

Am tot ce îmi pot dori aici, un apartament la care îmi pot plăti chiria din salariul propriu, posibilitatea de a mă duce la cină la restaurant în fiecare seară dacă doresc, şifoniere îndesate cu haine, pantofi care nu mai au loc în sertare şi pe jos. Dar ştiţi ce nu am? Nu am siguranţă că mâine dacă voi leşină pe stradă de căldură, nu mă va calcă cineva pe mâna trecând grăbit pe lângă mine.

Da, e adevărat că în România parcă se bagă lumea în sufletul tău şi vecinii toţi ştiu ce mănânci la prânz şi la ce ora faci dus pentru că sunt prea interesaţi de capra vecinului. Dar prefer asta, după ce am văzut reversul medaliei, pentru că în România există posibilitatea să întinzi o mâna şi să apuci pe cineva de braţ, fie că îţi este străin, care te va ajută la bătrâneţe să te ridici de pe scaunul din autobuz, şi nu te va da în judecată pentru hărţuire fizică. Este îngrijorător să ştiu că, deşi ne plângem de impresia pe care o au străinii de ţară noastră, avem cu toţii impresia că se datorează romilor care fură şi cerşesc. 

Nu toţi străinii sunt nişte inculţi incapabili să discerne între cele două categorii de oameni, însă toţi par să aibă aceiaşi impresie eronată că stăm într-o ţară fără apă curentă şi pentru români un calculator e ceva rar întâlnit. Dar ştiţi ce am observant din ce în ce mai des? Că românii veniţi la studii, muncă sau în vacanţă, deschid gură să spună lucruri negative despre ţară din care provin. Suntem singurul neam care are mania asta. 

Englezii au o ţară cu nenumărate hibe: sistemul medical e la pământ, educaţia este ultima activitate pe lista de priorităţi a tinerilor (consumul excesiv de alcool şi droguri fiind prima), lipsa de fonduri ale guvernului care întreţine drogaţi şi mame de 15 ani (ori leneşi care nu au chef să găsească un loc de muncă) se înrăutăţeşte în fiecare an., s.a.m.d.

Dar ştiţi ce spun ei despre ţară lor? “Marea Britanie este singură ţară din lume care are cuvântul GREAT (evident, de la Great Britain) în numele ei, suntem atât de norocoşi că ne-am născut aici.” Şi ştii ceva? Nu sunt… Pentru că eu am trăit şi lucrat în ambele ţări şi ştii ce?

Consideraţi-va norocoşi că v-aţi născut în România. Şi dacă nu va place, partea bună este că puteţi să plecaţi. Nu mai este o ţară comunistă, a intrat în Uniunea Europeană, vize către America se obţin mai uşor. Luaţi-va bagajul şi urcaţi-va în primul avion către ţară pe care o visaţi şi pe care o consideraţi grozavă, dar am o singură rugăminte: când ajungeţi acolo şi va întreabă cineva de ţară din care veniţi, spuneţi că bunicii va aşteaptă cu pâine caldă de casă când îi vizitaţi, că patiseriile şi cofetăriile din România sunt grozave, că avem nişte fete cu gene frumoase şi că ne tragem din latini, şi de aia suntem aşa de pasionaţi de muzică şi de reuniuni de familie mari. Spuneţi orice altceva va trece prin cap, dar nu de rău. Până la urmă dacă aţi plecat din România, nu va blamaţi familia, părinţii şi eventual următoarea generaţie prin a spune lucruri rele (şi de cele mai multe ori exagerate şi scoase din context) despre ţară noastră. 

Fiţi mai buni şi mai înţelegători. 

Cu drag, o româncă ce a urat România până a văzut Anglia, iar acum tot ce vrea e să se întoarcă.”

SHARE