Marina Almasan, despre situatia revoltatoare din TVR: ‘Mă complac în găleata cu lături în care am fost aruncată’

23 Iun 2019

Jurnalista TVR Marina Almăşan a reacţionat după ce Adelin Petrişor a scris şefa TVR Doina Gradea face parte din delegaţia oficială a României la festivitatea de deschidere a Jocurilor Europene de la Minsk, în timp ce televiziunea publică transmite în evenimentul sportiv din Bucuresti, fără reporter la faţa locului.

  • Marina Almasan, despre situatia revoltatoare din TVR: ‘Mă complac în găleata cu lături în care am fost aruncată’

Marina Almăşan a scris, într-un editorial pe femeide10.ro, despre aceasta situatie din televiziunea nationala si spune ca regreta lasitatea ei si a altor angajati, care au tacut ani de zile, de teama sa nu fie indepartata de “acasa”, asa cum numeste ea postul din Pangratti.

„Astăzi ţi-am citit postarea (lui Adelin Petrisor, n.red.) , ţi-am aflat revolta (…).Mi-a provocat un imens sentiment de silă la adresa propriei persoane. La adresa mea. A laşităţii mele. A tăcerilor mele repetate, împachetate în confortul unei vieţi (doar în aparenţă) liniştite. Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj, sau mai bine zis, de curajul manifestat doar în cercuri restrânse, împărtăşit, e adevărat, de alţi atâţia şi atâţia colegi, alături de care, de decenii, am «ars» pentru instituţia ce ne-a devenit a doua casă. Curajul nostru, ăsta răbufnit între ziduri, condimentat cu abracadabrante umilinţe, pătimite de fiecare, se ciocnea însă de pragul birourilor, de bariera porţii de la Pangratti, rămânând ancorat în oceanul laşităţii noastre mioritice si  proverbiale.

Îi găsesc şi acesteia explicaţie, dragă Adelin. Ne iubim, fiecare, atât de mult meseria, trăim pentru ea de atâta vreme, suntem atât de legaţi de «bâtrâna doamnă din Pangratti», încât tremurăm ca nişte piftii ordinare, înmuiate în groază şi disperare că un cuvânt nelalocul lui sau o reacţie – altminteri corectă – ne-ar putea alunga din locul cu care ne-am identificat“, a scris Marina Almăşan.

„Încă nu a venit momentul să vorbesc deschis despre războaiele mele, despre absurditatea ultimilor ani, petrecuţi în locul care m-a consacrat. Ultima mea bătălie deschisă m-a adus până la cel mai înalt for al instituţiei. Razboiul a devenit pe faţă şi, a doua zi după «marea confruntare», pe biroul meu am descoperit, în chip suspect, un print al «Codului de conduită pentru angajaţii şi colaboratorii TVR», care-mi reamintea sec obligaţia mea de a tăcea (…).

Mă complac în găleata cu lături în care am fost aruncată.  În general, de cand lucrez aici, nu am scos niciodată la iveală gunoiul de sub preş, chiar dacă el a prins deja o consistenţă alarmantă, fiind mai gros decat preşul însuşi. Şi, culmea, îl  îndeasa acolo oameni care nu au decât o legătură, pe cât de vremelnică, pe atât de păguboasă, cu «casa mea». Cu lumea mea.“

„Reacţia ta de astăzi, Adelin, m-a făcut să mă ruşinez nespus. De mine şi de colegii mei. De numele mari ale TVR, care îndură şi tac, şi de care lumea nu a mai auzit, în ultima vreme. Şi nu pentru că ei ar fi murit. Ci pentru că moarte sunt numai liniile pe care au fost surghiuniţi. Şi, în plus, pentru că, hai s-o recunoaştem, cine se mai uită la TVR? O întreb , deseori, pe mama (fost cadru didactic), care nu mi-a ratat, timp de 30 de ani, nicio emisiune, cum i s-a părut ultima ediţie a emisiunii mele. «Vai…am uitat că vi s-a schimbat ora!». Lumea de pe stradă mă identifică încă cu «Ceaiul de la ora 5», întrebându-mă de ce nu mai apar la TV. Într-un fel mă bucur: înseamnă că ratingurile îngrijorătoare nu se datorează calităţii programelor noastre şi neştiinţei românilor că am exista şi noi, pe undeva.

Sigur că mă bucur ca al meu «Ceai de la ora 5» a intrat în constiinţa românilor, dar,  Adelin –  şi o spun fără falsă modestie –  am făcut de atunci proiecte de zeci de ori mai valoroase. Au trecut (sau au fost «ajutate» să treacă) neobservate“, a adăugat jurnalista.

„Le văd şi…le «tac»,  în laşitatea mea, alăturându-mă unei întregi armate de alţi laşi, care îşi aşteaptă cuminţi locul în grila următoare. Eu, probabil, nu-l voi mai primi, mă aştept de luni bune la asta şi aproape că m-am resemnat. Oricum, am obosit să fac balet între moralitate şi supunere, între profesionalism şi compromisuri, între revoltă si tacere, între umilinţă şi fericirea de a face meseria pe care o iubesc pâna la cer şi înapoi“, a adăugat Marina Almăşan.

SHARE