Principii de bază în educația tibetană a copiilor pe care orice părinte ar trebui să le știe

21 Feb 2019

Educația reprezintă o mare dilemă pentru părinți, prin mințile cărora se învălmășesc elemente din cea pe care au primit-o, cu informații mai mult sau mai puțin pertinente, dobândite acum mai facil, prin intermediul internetului.

  • Principii de bază în educația tibetană a copiilor pe care orice părinte ar trebui să le știe

Îl vrei, firește, om, îl vrei educat, puternic și aproape de voi, părinții. Puțin cam departe de căile firești ale vieții moderne, atunci când vine vorba de educația copiilor, tibetanii respectă, așa cum numai ei știu ei s-o facă, câteva principii de bază.

Unul din cele mai importante principii respectate în educația tibetană este lipsa pedeapsei fizice şi cea a umilinţei psihice, considerându-se că  singurul motiv pentru care unii părinţi își bat copiii este faptul că aceștia nu pot riposta.

Iată cele patru principii de bază ale educației tibetane:

Prima perioadă, până la 5 ani - copilul trebuie tratat ca un prinţ

În această perioadă de dezvoltare, copilul este curios, interesat de lumea înconjurătoare, fără să fie capabil să pună faptele sale într-un lanț lovic. 

De exemplu, dacă a spart un vas scump, el nu ştie câţi bani ai cheltuit tu pentru a-l cumpăra şi nici cât ai muncit pentru a avea banii necesari. Astfel, dacă va primi o pedeapsă, el o va percepe ca pe o demonstraţie de forţă. În acest fel nu îl vei învăţa să nu mai spargă farfuriile, ci să se supună celui care este mai puternic. 

Nu trebuie să-i interzici nimic, doar să încerci să-i distragi atenţia. Dacă el face un lucru periculos, foloseşte tactica mimicii supărate şi speriate. Copilul va înţelege perfect acest limbaj.

A doua perioadă, de la 5 până la 10 ani - copilul trebuie tratat ca un  sclav

Este o perioadă de dezvoltare a eu-lui și a intelectului. Copilul trebuie să învețe să anticipeze reacțiile celor din jur la acțiunile ale, să manifeste o atitudine pozitivă faţă de propria persoană  şi să evite manifestările negative.

Pune-i  în faţă sarcini şi cere-i să le execute. Poţi să-l pedepseşti pentru neascultare, dar nu fizic.  Nu-ţi fie frică să-l pui să-și dezvolte cunoştinţele, pentru că e momentul oportun să înveţe cât mai mult.

Dacă vei continua cu drăgălăşeniile şi după cinci ani, va creşte un infantil, inapt să înţeleagă rostul muncii şi să cunoască trăirile sufleteşti.

A treia perioadă de la 10 ani la 15 ani copilul trebuie tratat de la egal la egal

În această perioadă se dezvoltă gândirea independentă faţă de lucruri şi fapte. De la egal la egal nu trebuie înțeles chiar în sensul strict al expresiei, pentru că că părinţii au o experienţă de viaţă mai mare şi cunoştinţe mai multe.

Consultă-te cu el de fiecare dată când apar probleme importante şi dezvoltă-i simţul independenţei. Impune-i, prin discuţii, sfaturi şi consiliere, punctul tău de vedere. Dacă nu ești de acord cu ceva, avertizează-l de consecinţele negative ce  pot apărea, evitând să aplici interdicţia fără explicaţii.

Dacă îl vei trata ca pe un micuţ şi după 10 ani, atunci el va creşte nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenţi, care pot avea şi influenţe negative asupra sa.

Ultima etapă de la 15 ani - copilul trebuie tratat cu respect

Să educi copilul la această vârstă este prea târziu, nu-ţi rămâne decât să culegi roadele muncii tale, sunt de părere tibetanii.

Care sunt consecinţele nerespectării acestor reguli?

Dacă nu respecţi copilul după 15 ani, atunci el nu te va ierta şi va pleca cu prima ocazie de lângă tine, pentru totdeauna.

SHARE