Geanina Corodondan: ‘Dacă statul român ar fi un pic mai tandru cu noi..’

04 Mai 2019

Geanina Corondan este una dintre actritele care nu imbatranesc, anii nu o afecteaza, ramane acea tanara vesela, talentata si rebela, care considera ca Romania ar putea fi mult mai sus daca oamenilor le-ar pasa de ceea ce se intampla in jurul lor. Ceea ce ar dori sa schimbe a spus, intr-un interviu acordat revistei Formula As.

  • Geanina Corodondan: ‘Dacă statul român ar fi un pic mai tandru cu noi..’

Mă mai deranjează şi lipsa educaţiei, da, tre­buie să o zic. Iar prin educaţie mă refer la tot: la şcoală, la bună-creştere, la toleranţă. Uite, actriţa Dorina Chiriac a înfiinţat o asociaţie a părinţilor cu copii care au epilepsie. Nu numai ca să-i protejeze, ci şi ca să educe oamenii, colegii de şcoală ai copiilor cu epilepsie, cum să se comporte în preajma lor. Să-i accepte, să nu se tea­mă, să ştie ce să facă, cum să-i ajute. Iată o iniţiativă extraordinară, la care am luat parte de curând.

Dar felul acesta de ini­ţiative ne spun că educaţia este azi mult prea mult lăsată la mâna părintelui. Profe­sorii nu prea mai sunt figuri inspiraţionale, iar asta este foarte rău. Mă mai deranjează că numărul mare de impostori din toate domeniile ne obligă să fim "buni" la orice.

 De la nutriţie, la construcţii, noi trebuie să le studiem şi să le fa­cem singuri pe toate, pentru că mulţi "spe­cialişti" se dovedesc ageamii. Devenim nişte hăi­tuiţi, cu nervii întinşi la maximum, şi e ne­drept. Ştii ce mă mai întristează? Că oamenii care ne conduc nu ţin cu noi. Nu ne cârmuiesc cu dragoste faţă de noi.

Dacă statul român ar fi un pic mai tandru cu noi, dacă am resimţi de la el o fărâmă de dragoste, multe lucruri ar merge mai bine. Dacă gândurile oamenilor se schimbă, dacă nu mai suntem cotropiţi de ură, orizonturile ni se deschid nebănuit. Lucrul acesta se aplică şi în viaţa noastră de zi cu zi.

Uite, eu pro­pun un exer­ciţiu pe care eu îl folosesc cu suc­ces. Imaginaţi-vă că oamenii care te enervează în tra­fic, care îţi taie ca­lea sau mai ştiu eu ce, sunt o rudă sau un prieten de-al tău. Când des­chi­de portiera şi tu te încrunţi şi te por­neşti să-l pone­greşti, îţi imagi­nezi că din maşina respectivă iese fra­tele tău. Să vezi cum pe loc devii mai înţelegător, mai tolerant, cum admiţi că oricine mai poate şi greşi.

E un exerciţiu simplu, dar care ne poate schimba atitudinea. E ade­vărat ce se spune: "schimbarea înce­pe cu noi". Tu eşti punctul de pornire al schim­bării.

SHARE