Cornel Dinu: ‘Ceausescu a facut si lucruri bune, trebuie sa admitem asta’

04 Iul 2019

Intr-un interviu acordat revistei Formula As, Cornel Dinu a dat cateva detalii despre urmatoarea sa carte, intitulata “Misterele lui Mister”, si a dezvaluit din amintirile pe care publicul le va putea citi in acest volum.

  • Cornel Dinu: ‘Ceausescu a facut si lucruri bune, trebuie sa admitem asta’

Intrebat fiind care este secretul formarii “generatiei de aur”, Cornel Dinu, supranumit si Mister, a raspuns franc ca intodeauna, ca meritul ii apartine si lui Nicolae Ceausescu.

“Această generaţie de excepţie (eu nu mă încumet să o numesc "de Aur") este generaţia crescută în momentul în care Nicolae Ceauşescu îi cheamă la el pe Postelnicu şi pe Ilie Ceau­şes­cu, şefii de la Dinamo şi Steaua, şi le cere să nu se mai certe ca mahalagiii. Şi Gheorghiu-Dej făcuse la fel, în '56, când Elena Ceauşescu şi Marta Drăghici mergeau împreună la meciuri şi se certau ca la uşa cortului, până când li s-a interzis să mai intre pe stadion. Revenind, în '84, când se întâmplă episodul pe care vi-l relatez, Ceauşescu le zice celor doi să ia ce e mai bun din ţară, să facă echipe de fotbal bune, să nu se mai certe, să se bată cu cei de afară, nu pe teritoriul românesc. Ceauşescu a făcut şi lucruri bune, trebuie să admitem asta.

Odată cu cele două echipe, a apărut şi această naţională puternică, în care 22 din cei 23 de jucători de la Mondialul din Italia erau de la Steaua şi de la Dinamo, cluburi care ajungeau în semi­finale şi finale de cupe europene! Pe atunci se concentrau valorile, nu ca acum, când se dispersează şi sportiv, şi social...”, a spus Cornel Dinu.

Intrebat fiind cat de greu i-a fost sa scrie in “Misterele lui Mister” despre adoptia fiului sau Cornelus, cel care i-a si sugerat sa-si foloseasca timpul pentru publicarea cartii, Dinu recunoaste ca a avut mari emotii.

"În ciuda faptului că sunt un tip tranşant, de mic mi se spunea "Gură de Târgovişte", căci am o limbă ascuţită şi pipărată, în acelaşi timp, cred despre mine că sunt un om bun. Chiar dacă reacţionez mai aprig pe moment, ştiu să iert, ştiu să şi uit, în unele momente, ştiu să propun şi pacea. Doar exprimarea mea verbală e drastică, pentru că am crescut într-o lume a pamfletului, printre oameni de condei, pe vremea când lumea spunea lucrurilor pe nume. Eu nu ştiu să mă eschivez, nu ştiu să joc teatru, sunt partizanul a "ce-i în guşă-i şi-n căpuşă".

Pe de altă parte, chiar dacă deranjez, am ajutat multă lume, sunt o combinaţie de orgoliu şi de ajutarea aproapelui. Apropo de episodul cu băiatul meu Corneluş, m-am frământat mult cum să-l prezint în carte. Şi am ales, ca de obicei, calea adevărului. Îţi spun în premieră că am avut o strâgere de inimă să-i spun ce s-a întâmplat, cum a intrat în familia noastră, că era adoptat, şi când am făcut-o prima oară, avea 14-15 ani. Iar acum, când am scris cartea, cea mai mare strângere de inimă am avut-o când i-am dat să ci­teas­­că episodul înfierii, aşa cum a apărut el în carte. "E foarte bine!", mi-a spus, după ce a citit. În acel moment, mi-am luat o mare piatră de pe inimă!”, a mai spus Cornel Dinu, pentru publicatia Formula As.

 

SHARE