Camelia Radulian: ‘Răzvan Ciobanu a fost un om frumos și a avut o moarte, deși prematură, perfect demnă de viața unui artist spectaculos’

04 Mai 2019

O opinie diferita de a celor multi despre creatorul de moda Razvan Ciobanu a fost scrisa in urma cu putine zile de poeta si prozatoarea Camelia Radulian, pe pagina sa de Facebook. Randurile ei au fost apreciate de sute de oameni si impartasite, prin share, de zeci de ori.

  • Camelia Radulian: ‘Răzvan Ciobanu a fost un om frumos și a avut o moarte, deși prematură, perfect demnă de viața unui artist spectaculos’

“Răzvan Ciobanu, un artist și un om pe care l-am admirat, a murit. A murit așa cum a trăit: spectaculos, fulminant, uluitor, controversat.

Simt nevoia să vorbesc despre el și să sar în apărarea lui, pentru că, așa cum era de așteptat, mulți creștini, deși abia ieșiți din bisericile în care și-au plecat mai deunăzi capul a -cică-smerenie si bunătate, au început deja să muște din amintirea mortului.

Cât a avut Răzvan Ciobanu curajul să își asume greșelile în această viață, nu va avea curajul să o facă un batalion întreg de corecți și smeriți întru Domnul, dar cu ochiul rău mereu la pândă spre semeni. 

Poate că da, Răzvan Ciobanu a fost drogat când a murit, după cum a fost și homosexual, după cum a fost și excentric, și om bun, și aerian, și creativ, și fantezist, și total altfel. Poate, zic!

Artistul din el, desigur, nu-l face nevinovat, dar nici mai vinovat decât neprihăniții bețivi care populează șoselele, casele, viețile... sau mânâncă din alocațiile pruncilor.

Oricum, eu nu l-aș fi văzut și nu l-aș fi admirat niciodată pe Răzvan Ciobanu în rolul unui monument de corectitudine socială, de aliniere docilă la norme. Dacă ar fi fost așa, farmecul lui ar fi fost inexistent, iar el ar fi fost azi un mort ca oricare altul.. Pentru că lumea nu e sărată și piperată de oameni perfecți, ci de oameni care, nefăcând rău, își asumă un drum al vieții pe căi abrupte și periculoase.

Răzvan Ciobanu a fost, de fapt, un munte de carismă, talent, gentilețe și particularitate. Un altfel. Repet, nu aș fi vrut să-l văd vreodată raliat la tot ceea ce face din viețile altora o nesfârșită repetare de corectitudini sau prefăcătorii.

Nu aș fi vrut nici să-l văd îmbătrânind impecabil și monoton, amplu preocupat de prostată și de colesterol, sau sfârșindu-se de un Alzheimer, sau dormind în pat cu o bătrânețe pașnică, reumatică, balonată, neputincioasă. Cred că nu acesta ar fi fost cu adevărat destinul lui. Cred că nici el nu și-ar fi dorit o viață atât de lungă, de frumoasă și de previzibilă.

Despre unii oameni trebuie să se vorbească. Ei fac deliciul vieții noastre, după cum nebunii fac posibile spitalele de nebuni.

Răzvan Ciobanu a fost un om frumos și a avut o moarte, deși prematură, perfect demnă de viața unui artist spectaculos.

Dacă oamenii îl hulesc, micimea lor e de înțeles. Dacă preoții îl hulesc, micimea lor e o neputință nedemnă de hainele preoțești, dar o dovadă în plus că doar cel atins de Dumnezeu poate ierta.

Somn lin, Răzvan Ciobanu!

Camelia Radulian"

SHARE