Oraşul din România care serbează astăzi doar 95 de ani de la Marea Unire

10 Apr 2019

 

  • Oraşul din România care serbează astăzi doar 95 de ani de la Marea Unire

După Primul Război Moindial, aproape şase ani, din 1918 până în 1924, între diplomația sârbă și cea română au purtat negocieri cu privire la trasarea graniței dintre cele două state.

La Conferinţa de Pace de la Paris, din 13 iunie 1919, s-a decis împărţirea Banatului între România şi viitoarea Iugoslavia, o fâşie cu câteva sate revenind Ungariei, noua frontieră fiind stabilită oficial în 10 august 1920, prin Tratatul de la Serves.

În 1922, s-a stabilit un prim schimb între cele două state: România ceda localităţile Gaiul Mare, Krivabara şi Şurian, în timp de sârbii au cedat Beba Veche, Pusta Kerestur, Iam şi Ciorda. În noiembrie 1923, la Belgrad avea să se semnaze un nou protocol româno-iugoslav de delimitare a frontierei comune. 
 
În 10 aprilie 1924, România a cedat definitiv localităţile Pardany, Modoş (astăzi Jaša Tomić), iar sârbii cedează Jombolj – care, odată cu trecea sub administraţia românească, capătă numele Jimbolia. În cadrul aceleiași înţelegeri, sârbii au recunoscut suveranitatea României asupra insulei Ada-Kaleh, iar România suveranitatea vecinilor asupra insulelor Plasievita şi Ogradina. 

Se spune că un rol important în decizia ca Jimbolia să fie cedată României l-a avut populația germană a orașului, care au întâmpinat cu ostilitate vizita în oraș a prim-ministrului sârb din acea perioadă, organizând o manifestație de protest și aruncând chiar cu ouă în oficialii sârbi.

Un articol apărut în publicaţia ”Nădejdea” din Timişoara, la 12 aprilie 1924, oferă o imagine despre starea de spirit a populaţiei din oraș, după trecerea Jimboliei la Regatul României.

”În ziua de 10 aprilie, la ora 1, oraşul Jimbolia a trecut sub stăpânire românească. Retragerea ultimelor elemente sârbeşti a fost primită cu un entuziasm nemărginit de către populaţia oraşului spoliată şi jefuită până şi de banii din casă, aşa încât la intrarea în oraş a autorităţilor române, bătrâni, tineri, femei şi copii plângeau de bucurie, în timp ce pe toate casele fâlfâia drapelul nostru naţional”.

Jimbolia este atestată documentar în 1332 sub numele de Chumbul. În 1766, are loc o colonizare masivă cu populaţie germană, care întemeiază localităţile Hatzfeld şi Landestrau, cele două urmând să se contopească sub numele Hatzfeld. Numele de Hatzfeld provine de la primul ministru al împărătesei Maria Tereza, Hatzfeld Gleichen (1718-1793).

Până după primul Război Mondial, Jimbolia s-a numit Zsombolya, în maghiară, sau Hatzfeld, în germană. În 1900, din totalul populaţiei de 10.152 de locuitori ai oraşului, 82,7 la sută erau germani, 15,1 la sută maghiari şi 0,5 la sută români. Recensământul din 1930 arăta că din 10.873 de locuitori, 7.640 erau germani, 2.097 maghiari, 660 români şi 141 sârbi. În anii 60 a început plecarea şvabilor. Astăzi, din aproximativ 10.000 de locuitori, în oraşul de la graniţă mai trăiesc aproximativ doar 500 de etnici germani. 

SHARE